În Anul Omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului, ne‑am bucurat de apariția unei cărți intitulată sugestiv „Plugărie din țarina inimii“, o publicație a Înaltpreasfințitului Părinte Casian, apărută la Tipografia eparhială, care cuprinde multe îndemnuri și meditații, cuvinte izvorâte „din dorul de frați și de surori în comuniunea de la distanțarea fizică în pandemie“, așa cum însuși mărturisește autorul.
Apărută în condiții grafice deosebite, pe lângă imaginile minuțios inserate cu privire la activitățile și aspectele reprezentative din Arhiepiscopia Dunării de Jos, și nu numai, cartea cuprinde nenumărate gânduri și îndemnuri la rugăciune adresate fraților creștini rugători din timpul pandemiei, la ora binecunoscută a rugăciunii în comuniune, ora 22.00. Toate aceste cuvinte și îndemnuri ale autorului sunt constituite ca un „jurnal al pandemiei“, începând cu data de 17 mai 2020 și terminând cu data de 16 mai 2021, prin care zi de zi ierarhul Dunării de Jos a căutat, prin intermediul cuvintelor sale părintești, să fie alături de turma încredințată, să o întărescă și să o hrănească duhovnicește.
Cine citește cartea, va vedea și va decoperi, pe de o parte, faptul că toate cuvintele, meditațiile și gândurile Înaltpreasfințitului au constituit o hrană și o întărire duhovnicească pentru creștinii de pretutindeni, dar mai ales pentru cei din eparhia Dunării de Jos în momentele de grea suferință din perioada pandemiei, iar pe de altă parte, o atitudine providențială, jertfitoare și salvatoare a ierarhului de la Dunărea de Jos pentru creștinii greu încercați în acele momente cumplite. Dorul de oameni, de Biserica vie, l‑au făcut pe Înaltpreasfințitul Părinte să adreseze seară de seară cuvinte mângâietoare și dătătoare de nădejde. Această atitudine a arătat o nemăsurată, o neostoită dragoste față de creștini, pentru a‑i ține uniți în cuget și în suflet, când legătura cu Biserica era restricționată. Când teama pusese stăpânire pe toți oamenii, cuvintele ierarhului și îndemnul la rugăciune împreună, au constituit o lucrare providențială, ca Biserica să rămână unită și vie în fața încercărilor.
Astfel, cartea este o mărturie pentru a nu uita în ce situație s‑a aflat Biserica în acele clipe cumplite de interdicții, când credincioșii au fost rupți de viața Bisericii, de viața spirituală, de Sfânta Împărtășanie, de legătura cu cei adormiți – ne aducem aminte de închiderea cimitirelor, de felul în care se îngropau cei adormiți, când, preoții au slujit în biserici fără enoriași. Chiar Înalpreafinția Sa mărturisește în Prefața cărții că „totul a fost dar de Sus, primit în adâncul inimilor din care s‑a născut o familie unită la bine și la greu: preoți cu familiile de acasă și din enorie, cuvioși rugători din obștile monahale și de Dumnezeu iubitorii noștri frați și surori în Domnul“.
Sunt destul de sugestive și grăitoare în acest sens îndemnurile autorului: „Să te faci pe tine rugăciune!“, „Rugăciunea este timpul cel fără de timp. Este o clipă din Împărăția lui Dumnezeu“, „Rugăciunea face parte din respirația noastră, o respirație dincolo de cea fizică sau, mai bine zis, completa respirație spirituală“, „Rugăciunea este medicamentul, energia și puterea lui Dumnezeu în neputința noastră“, „Rugătorul este plugarul seminței recunoștinței, iar aceasta este cuvântul curat al rugăciunii din inimă“, ,,Rugăciunea adevărată este tăcerea noastră în care se simte tainic Cel Atotputernic, Viu și Vindecător de zgomot“ ș. a.
Această publicație este o mărturie a lucrării în ogorul sufletelor creștinilor păstoriți cu o neobosită grijă și dragoste, „o plugărie din țarina inimii“ a ierarhului dunărean, prin cuvintele semănate credincioșilor seară de seară în timpul pandemiei. Deși perioada pandemiei s‑a încheiat, cuvintele pline de mângâiere și de nădejde consemnate în carte, rămân și astăzi actuale într‑o pandemie, am putea numi‑o sufletească, a distanțării sufletești, a neiubirii și fricii față de aproapele.
Cartea este, așadar, o ofrandă de mulțumire adusă de Înaltpreasfințitul Părinte Casian, mai întâi lui Dumnezeu, și mai apoi, rugătorilor creștini din timpul pandemiei, „o modestă chemare la rugăciune“: ,,Iartă‑ne, ajută‑ne, primește‑ne, curățește‑ne și învață‑ne să ne iubim unul pe altul, așa cum ne iubești neîncetat!“
Pr. Marius Sinca,
Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“, Brăila
FacebookContact